Simt ca am mai fost aici, de parca am cautat dinadins sa
ajung din nou pe acest deal. Ce loc dezolant, calc in picioare plantele uscate
in timp ce ma indrept spre singura casa de pe deal, cineva trebuie sa fie acolo
sa imi spuna cum sa ma intorc unde trebuie.
Ce ciudat, norii nu se misca, de parca timpul a inghetat.
Nimic nu are viata, nu este soare iar vantul nu adie, simt ca sunt intr-un
tablou unde totul este superficial pictat. Privesc in jur si nu vad decat o
ceata deasa ce inconjoara dealul ca si cum nu ar exista nimic dincolo.
Ajung la casa cu usa deschisa insa nu este nimeni. Pare parasita, cu geamurile sparte si
murdare iar acoperisul este plin de gauri. Mobila este toata veche si distrusa,
nu cred ca a mai trait cineva aici de cativa zeci de ani. Rasuflu greu, ce o sa
fac acum ? Habar nu am incotro sa ma indrept , unde sunt si nici de unde vin.
Ies din casa iar undeva la marginea dealului vad o figura
imbracata intr-o camasa de noapte alba, sper ca ma poate ajuta. Ajung la ea, insa nu pare
sa ma fi auzit fugind, doar se uita intr-un punct fix in ceata ce inconjoara
dealul. Simt ca am mai vazut-o candva, cu parul negru ce ii acopera umerii,
chipul alb si ochii negri ce nu se misca.
- - Ma poti ajuta, te rog ? Sunt pierdut, nu stiu
unde ma aflu, nici ce este locul asta.
- - Ai venit !Exclama fara sa se uite la mine. Stiam ca o sa revii !
- - Sa revin ? Cand am mai fost aici ? Si de unde ma
cunosti ?
- - Mereu vii aici cand iti pierzi calea. Se
intoarce spre mine zambind de parca m-ar fi cunoscut dintotdeauna. Iar eu te
astept langa casa noastra.
Arata spre casa parasita de pe deal si sentimentul de
confuzie ma copleseste. Nu am mai fost aici, sigur mi-as fi amintit insa totul
pare atat de familiar, chipul ei, casa, dealul, ceata, tot ...
- - Trebuie sa ma ajuti sa ajung unde trebuie, nu
apartin aici.
- - Dar unde apartii ? Unde vrei sa ajungi ? ma
intreaba cu un zambat senin.
- - Nu ... nu stiu ...
Privesc in jos mai pierdut ca inainte, unde ma grabesc sa
ajung ? Nu imi amintesc nimic. Ma uit inca o data la chipul ei, apoi spre casa,
poate ar trebui sa raman aici o vreme.
- - Vino,
vreau sa-ti arat ceva !
Ma ia de mana vioaie si ma trage spre casa parasita. Cred ca
nu am incotro, trebuie sa aflu unde sunt si ce se intampla, nu m-am simtit
niciodata asa pierdut.
- - Ce se intampla ? reusesc sa intreb in timp ce
fugim. Ce-i locul asta si cine esti tu ?
- - Vei afla imediat. Nu ai mai venit de ceva timp
aici si de cand te astept ... Nu-i de mirare ca nu-ti amintesti, s-au schimbat atatea.
Ma impiedic de o piatra si cad in genunchi iar o imagine imi
apare in minte pentru o secunda, simt ca am mai facut asta, ca am mai fugit
impreuna, ca abia reuseam sa respir.
Ridic privirea spre ea, nu imi spune nimic insa pare ca a
inteles ce s-a intamplat. Ma ajuta sa ma ridic si ma indeamna sa fugim mai
repede. Ajunsi langa casa, ma intoarce cu fata spre locul unde ne-am intalnit.
- - Inchide ochii, iti promit ca in curand totul va
fi clar pentru tine, pentru noi.
Intorc capul pentru a-i vedea chipul pentru cateva momente.
Licarirea din ochii ei imi spun cat de mult a asteptat momentul asta.
Trag aer in piept si inchid ochii increzator iar ea mi-i
acopera cu mainile. Trec cateva momente insa imediat incep sa aud vantul
suierand si imi cuprinde tot corpul. Ea isi retrage mainile si deschid
ochii.
Totul a prins viata in jurul meu, iarba este verde, florile
pline de culori se joaca vii in bataia vantului iar cerul nu poate fi mai
insorit. Toate simturile imi radiaza, ma intorc sa observ totul in jurul meu si
vad casa ce arata de parca nu a fost niciodata parasita, iar pomul de langa ea
inflorit si plin de viata.
- -Ce s-a intamplat ? Cum ai facut asta ? intreb
plin de uimire.
- - Ai vrut sa stii ce este locul asta. Aici ai
venit mereu in momentele de ratacire, in micul tau loc la marginea lumii. Asa a
aratat mereu, plin de viata si protectiv insa cu timpul ai uitat.
Am uitat ... Intradevar, am uitat de existenta acestui loc,
am uitat de ea, de mine, de tot. Nu am fost niciodata atat de pierdut, confuz,
atat de lipsit de viata. Cum de nu am mai venit aici ? Era tot ce ma ajuta sa supravietuiesc.
- - Imi amintesc acum, acesta era paradisul meu.
Insa ce este cu noi ? Cu tine ?
Imi zambeste usor si ma mangaie pe fata.
- - Eu sunt motivul pentru care nu ai mai venit aici
si din cauza mea totul a murit. Tot ce apartine trecutului, trebuie sa ramana
acolo. Insa tu m-ai adus mereu pretutindeni cu tine. Ar fi trebuit sa ma lasi in urma insa am luptat impreuna pentru dragostea asta, pentru un paradis imposibil
impreuna si am continuat sa fugim pana ne-am distrus. Tu trebuie sa inveti cum
sa fugi singur departe de-aici intr-un alt loc.
Acum vad ce ascundea in privirea ei, teama ca o sa
trebuiasca sa plec din nou de-aici .
- - Dar ... Abia ce ne-am regasit. Nu vreau sa plec
inca si nu vreau sa te las aici.
- - Nimeni nu vrea asta .. Doar inchide ochii si nu
te gandi la asta.
Ma ia in brate si incepem sa dansam pe dealul acoperit de
flori iar totul se invarte in jurul nostru. Nu-i nevoie de muzica sau ritm, corpurile noastre sunt in armonie cu intreaga natura din
jurul nostru. Mainile-i reci ma strang mai tare in brate iar corpul imi este
tot mai alert. Nu ii pot simti bataile inimii, insa si eu o tin mai aproape de
mine. Petalele florilor se desprind si ne inconjoara, stim amandoi ca la
sfarsitul acestui dans totul se va sfarsi.
Vantul adie tot mai incet si ma desprind din imbratisarea
ei. Privim unul la celalalt, in curand
toata frumusetea din jurul nostru va muri.
Ii mangai incet chipul, nu vreau sa ii dau drumul.
- - Daca as putea sa intorc blestemul asta numit
timp, as face-o. Insa, uite-ne tot aici ...
- - Noi doi suntem doar stele cazatoare. Amandoi
avem locul nostru in timp, insa nu aici, nu acum.
Imaginea ei incepe sa dispara si as vrea sa o imbratisez din
nou insa vantul o poarta tot mai departe de mine.
Trebuie sa fug spre un alt capat de lume, sa incerc sa imi
gasesc un alt loc. Cu pasi repezi ajung la ceata ce acopera dealul si ma intorc
sa privesc pentru ultima data casa noastra.
A fost odata ca niciodata ...
