I will always remember you ...

  O zi banala si monotona in micul orasel, cam izolat ce-i drept de restul civilizatiei. Toamna predomina cu aerul sau melancolic si peisajele dezolante, cu natura moarta ce sunt bune surse de inspiratie pt tinerii scriitori ce se regasesc.
  Este aproape ora 12:00 iar lumea iese din locuintele lor pentru a se intruni in mici grupuri in parcuri, baruri, oriunde. Parcul nu pare cea mai buna optiune pentru a te distra, insa ofera o intimitate aparte. Cu pomii de-a lungul unei alei, frunzele galbene sau maro continua sa cada, infrumusetand parcul si totodata indemnand pe oricine trece pe acolo la o stare de melancolie si visare.
  Oamenii incep sa populeze parcul, ducandu-si copiii in leagane, balansoare sau se aduna pur si simplu sa discute evenimentele zilei. Totul pare monoton si se desfasoare dupa un tipar anume, fiecare respectand itinerariul.
  In toata gruparea de oameni ce se misca si totodata pare sa nu se grabeasca nicaieri, o silueta se distinge prin staticitatea sa. Este o fata de inaltime medie, cu parul drept si saten ce i se asterne pe umeri. Ochii sai caprui si mari privesc nelinistiti si nerabdatori pe aleea parcului. Isi musca usor buzele trandafirii, in timp ce se misca de pe un picior pe altul putin nervoasa.
  Inspira adanc si priveste atenta in parc cu mainile in buzunarele blugirlo. Sta acolo de cinci minute si devine tot mai nerabdatoare.
  "Ce stupid din partea mea sa accept propunerea lui de a iesi impreuna... Sunt sigura ca nu va veni" erau gandurile sale.
  Dupa cateva minute de asteptare, ofta dezamagita si incepu sa se plimbe incet. Privea in pamant, maturand aleea de frunze cu picioarele si facea pasii marunti, poate nu uitase de intalnirea cu ea. Dar pana la urma la ce se astepta ? Era un blind date, doar nu era sa vina Fat-Frumos sa-i jure iubire vesnica si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Proasta fusese ea pentru ca acceptase asa ceva, nu poti avea niciodata incredere in genul asta de intalniri.
  In timp ce capul ii era invadata de tot feluri de ganduri, se auzeau pasi grabiti tot mai tare. O mana o apuca de umar iar ea tresari speriata. Se intoarse intr-o fractiune de secunda si il vazu pe el. Rasufla greoi cu mainile pe genunchi si ii zambea larg. Se indrepta intr-un final si intinse mana spre ea :
  -Buna ! Te rog sa ma ierti de intarziere, dar mi-a fost aproape imposibil sa te gasesc in parcul asta. Eu sunt Raul, incantat de cunostinta.
  Ea isi pierdu glasul, privea timida spre el. Era inalt, ea abia ajungea pana la pieptul lui, cu parul scurt si negru, o cuprindea cu privirea. Ochii lui precum carbunele o cercetau din cap pana in picioare si ii zambea.
  - Uhm .. buna. Incantata si eu, ma numesc Andrya, ii raspunse ea timida, rosind putin.
  - Esti mult mai timida decat pe messenger, nu musc.
  - Scuze, insa e prima data cand ne intalnim si arati destul de diferit fata de cum imi imaginam.
  - Tu arati exact cum speram ... poate chiar mai bine, spuse el privind-o cu blandete.
  - Multumesc ... replica ea lasandu-si privirea in pamant.
  Simtea cum ii ard obrajii iar picioarele i se moleseau usor.
  - Vrei sa ne plimbam putin ?
  - Da, sa mergem.
  Ea mergea in continuarea cu privirea spre frunzele asternute pe alee, cu pasii marunti privind rar spre el, insa in acele momente el ii zambea si isi inclina capul intr-o parte iar ea simtea ca se pierde.
  - E prima data cand vin in orasul acesta, pare destul de primitor. Sper sa il mai pot vizita in viitor.
  - Pai ... ce te-ar putea opri sa faci asta ?
  - Tu.
  Raspunsul a picat pe ea ca o nicovala. Simtea ca arde si se inrosi toata. Ura situatiile stanjenitoare de genul asta.
  - Mda ... si cu ce te ocupi ? intreba ea, sperand sa schimbe subiectul.
  - Sunt student la medicina si ma ocup cu admiratul fetelor frumoase ca tine.
  " Ce este in neregula cu el?" se intreba ea. Nu mai spuse nimic iar tensiunea plutea in aer. Tupeul lui o stanjenea si mai mult si intimida pana la limita rabdarii.
  - Observ ca te deranjeaza ceva anume, nu pari in apele tale, ii spuse el pe un ton bland, privind-o in ochi insistent.
  - Nu, doar ca esti cam direct in unele privinte si asta ma intimideaza ... replica ea usor timida, parca mai revenindu-si.
  - Pai, sa fiu sincer, nu am putea zice ca avem toata viata inainte. Eu maine am sa plec acasa si nu stiu cand voi mai reveni. Vreau sa profit de orice secunda in preajma ta.
  In acel moment Andrya simti ca ia foc. Raspunsurile si atitudinea lui fata de aceasta intalnire o faceau sa fie tot mai convinsa ca totul a fost o idee stupida.
  Insa in mintea ei aparu primul semn de slabiciune "In plus nu sunt nici de departe destul de buna pentru el ... Este dragut, pare bland, copilaros si matur in acelasi timp. Oare o fi totul in aparenta ? Pare sa fie sincer ..."
  - Hello? Pot sa asiste si eu la conversatia pe care o porti in mintea ta ? intreba el dandu-i o suvita de par la o parte.
  Fara sa-si dea seama, cazuse pe ganduri, uitand de faptul ca Raul era langa ea. Isi atinti privirea spre el observandu-i blandetea din privirea lui si simtind tandretea gestului sau.
  - Uite, poate am inceput cu stangul, dar din cauza ca sunt stupid de sincer. Ce spui sa-mi acorzi o sansa sa ne cunoastem mai bine ? ii spuse el incet privind-o atent in ochi.
  Andrya se pierdu cu totul, insa tensiunea disparea usor si se simtea tot mai comfortabil in prezenta lui tocmai din cauza sinceritatii sale.
  - Nu stiu ce sa spun.
  - O zi, atat iti cer din viata ta.
  - Pai ... cred ca nu am nimic de pierdut, spuse ea zambindu-i.
  - Bun, asta vroiam sa aud de la tine. Vino, o sa fie o zi de neuitat, raspunse el plin de entuziasm si o prinse de mana si o trase spre el.
  Petrecura o zi superba intr-un parc de distractii la carusel, tunelul groazei si altele. Tensiunea si incomfortul au disparut total, ea se simtea acum euforica si plina de energie in preajma lui Raul.
  Acum se gandea ca ar fi regretat daca nu i-ar fi acordat aceasta sansa. Il vedea acum ca pe un baiat plin de viata cu un simt al umorului foarte dezvoltat si respectuos. Poate ar fi barbatul perfect pentru ea, insa nu ar vrea sa se grabeasca. Probabil si el simtea la fel si aveau sa-si aminteasca de aceasta zi cu un mare zambet pe fata.
  Ziua se desfasura rapid, dureros de rapid pentru amandoi. Soarele era pe jumatate apus si inunda cerul cu razele sale rosiatice. Primele stele isi facura aparitia iar frigul se simtea in aerul de afara.Cei doi adolescenti se plimbau iar in parc tinandu-se de mana si radiind de fericire.
  Erau putin stingheriti de tacerea lasata insa deloc deranjati de frigul lasat si privirile iscoditoare ce li se aruncau.
  "Oare asa se va sfarsi seara asta?" se gandea ea.
  Pare-se ca el i-a citit gandurile caci a oprit-o brusc si a imbratisat-o
  "Ce bine e in bratele lui ... Caldura trupului sau ce ma navaleste, ma simt atat de protejata"
  El o strangea tare insa intr-un mod afectuos, mirosul parului ei, nevoia de tandrete si protectie il stimulau sa-i arate tot mai mult ca erau facuti unul pentru celalalt. Nu era nevoie de ani intregi pentru a-si dovedi asta, o zi a fost de ajuns pentru a vedea ca persoana din fata lui era jumatatea la care sperase.
  Ea se indeparta putin de el si se uita in ochii lui. Il vedea apropiindu-si buzele de ale ei pana cand si le-au unit intr-un sarut. Tanjea dupa afectiunea lui iar el dorea sa o protejeze si sa o rasfete cu caldura lui.
  Incepura sa se sarute pasional tinandu-se strans in brate. Ea ar fi vrut ca acel moment sa fi durat pentru o vesnicie. Intreaga lui fiinta o facea sa se simta vie, euforica, coplesita de tot ceea ce e frumos.
  El o lua in brate si se asezara pe o banca continuand sa stea imbratisati. Ea avea mainile pe gatul lui jucandu-se in parul sau in timp ce el o privea si o mangaia tandru pe spate.
  Era intuneric si cu toate ca abia li se distingeau siluetele in intuneric, ei stiau ca fiecare dintre cei doi ar fi vrut sa ramana acolo pentru totdeauna.
  Momentul romantic era completat de peisajul feeric cu stelele ce straluceau pe cerul intunecat iar copacii tacuti ce le oferea intimitatea dorita. Tacerea fu rupta de Andrya:
  - Raul ... iti multumesc pentru o zi in care mi-ai aratat cine sunt defapt si cat tanjesc dupa adevarata iubire...
  - Stii ca maine am sa plec.
  Raspunsul lui nu era ce se astepta ea sa auda, insa avea dreptate. Stia in ce se bagase, dar nu avea nici un regret. Fusese o zi minunata in viata ei banala. Lacrimile ii inundara ochii si strangea tot mai tare tricoul lui in mainile sale si se inghemuia la pieptul sau. Poate daca ar fi ramas ...
  El a reusit intr-o zi sa-i arate atatea , erau atat de potriviti unul pentru celalalt. Nu avea sa distruga momentul, insa pe cine incerca sa pacaleasca? Avea sa-i duca dorul, sa suspine in fiecare noapte dupa aceste clipe superbe, dar stia ca el incearca sa faca despartirea mai putin dureroasa.
  - Raul ... suspina ea incet.
  - O sa ma intorc, iti promit, sopti el strangand-o tot mai tare la pieptul lui si sarutand-o pe crestetul capului.
  - Acum sa ne lasam purtati de moment.
  Au ramas imbratisati pana la primele raze ale soarelui, purtand acea noapte in inimile lor pentru totdeauna.