miercuri, 8 aprilie 2015

Unleashed - 4 -

Nimic nu ma poate pregati pentru ce se va intampla in noaptea asta. Cu mintea goala de ganduri, intru in primul club ce il gasesc doar pentru a uita pentru o noapte de tot.
Muzica asurzitoare, aerul intoxicant, mirosul de alcool si de transpiratie ... Ajung cinci minute pentru a ameti si a intra in atmosfera din locul acesta. Incerc sa imi fac loc printre oamenii ce danseaza frenetici, fara pic de control.
Dupa ceva efort depus, cateva coate date in stanga si in dreapta, ajung la bar unde comand pahar dupa pahar de vodka, nu are rost sa pierd timpul prea mult, trebuie sa imi amortesc creierul repede, altfel o sa plec cat mai curand din locul asta, realizand ce idee absurda a fost sa vin aici in primul rand.
Ah, arde, cat de tare arde alcoolul asta nenorocit. Nu ezit prea mult si mai torn un pahar pe gat si simt cum imi amortesc buzele, gura, gatul. Bun, isi face efectul dorit, in curand voi amorti cu totul.
Privind in gol la multimea dezlantuita, simt cum o mana ma ia de gat si o voce cum imi urla in ureche:
- Prietene, ce faci aici ? De cand nu ne-am mai vazut !
Privesc surprins in stanga mea si il vad pe un vechi amic ce abia se tine pe picioare de beat ce este, cum ranjeste stupid la mine
Strang mainile cu el si afisez si eu un zambet la fel de tamp ca al lui.
- Salutare omule. Bine, am venit sa ma distrez un pic, tu ce cauti aici ? Deja vad ca te distrezi.
- Da, este ziua unui coleg de munca. Daca ai venit sa te distrezi, ai venit la locul potrivit. Hai, vino incoace cu noi.
Fara timp sa protestez, sunt tras de el spre multimea ce ne inghite pe amandoi. Slava domnului ca nu mi-a dat drumul la mana si a continuat sa ma traga spre el, altfel jur ca as fi murit sufocat printre toti acei oameni.
Ajungem la o masa plina de oameni ce stau jumatate lesinati pe canapea.
Dupa cateva minute de introduceri inutile, cred ca am auzit doar 2-3 nume si alea sigur gresit iar lor nu le-au pasat sa auda cum ma numesc, sunt asezat langa ei.
In ce naibii m-am bagat, habar nu am ce vorbesc astia, fumeaza ca turcii si glumesc pe cele mai cretine subiecte.
Incerc sa inspir adanc insa tusesc imediat, firar cu locul asta. Iar apoi simt cum simturile imi amortesc, totul incepe sa se invarta usor in jurul meu, gura imi amorteste complet si deodata glumele lor incep sa mi se para amuzante.
- Apropo prietene, a fost buna gluma aia postata pe facebook ca te sinucizi, ne-am amuzat cu totii pe treaba asta.
Pe moment nu realizez de unde s-a auzit asta insa ma uit in stanga mea si il vad pe amicul meu ranjind ca un idiot.
- Da, a fost una buna, iti dai seama ce ar fi fost daca chiar as fi facut treaba asta? raspund eu in speranta ca poate renunta la subiectul asta.
- Haha, numai un pampalau si-ar pune capat zilelor, un fraier si o mizerie ce face umbra degeaba pamantului.
- Asa e, reusesc sa spun sec.
Aerul fierbinte ma sufoaca si sunt plin de transpiratie, trebuie sa ies afara. Abia reusesc sa ma ridic si sa imi gasesc un echilibru si cu chiu cu vai reusesc sa imi fac loc pana afara.
Ma rezem de perete si privesc sus insa nimic, nici o stea, asta-i partea proasta cu orasele bine iluminate.
Intrun final pot respira adanc si privesc in jur la toti oamenii din jurul meu. Toti vin aici ori pentru a uita de o zi de stres la munca, ori pentru a uita cu totul de ei. Alcool, droguri, sex, orice pentru a uita pentru cateva momente cat de mizerabila e viata lor.
Atunci cum naibii se face ca in cazul meu nu functioneaza? De ce sunt inca atat de lucid ? 
- De ce ai plecat ma ? Ai pierdut atatea glume bune !
Deja stiu de unde se aude iar vocea asta nesuferita.
- A trebuit doar sa iau putin aer, simteam ca ma sufoc acolo.
- Hai sa mergem inapoi, a adus un amic de-al meu ceva bun de fumat, si ma apuca de bratul abia bandajat. Simt o durere ascutita pe tot latul bratului si il lovesc pentru a-mi da drumul.
Imi apuc bratul pentru a-mi calma durerea si apoi am vazut momentul realizarii pe chipul lui.
- Tu chiar ai incercat sa te sinucizi ma ? Ce naiba e in capul tau ? Stiu ca e greu uneori, cu viata, cu familia, cu iubita dar nu faci dinastea, vii sa vorbesti cu prietenii tai !
Tonul lui condamnator a fost ultimul lucru care imi lipsea in seara aia.
- Stii ? Cum naiba ai putea sa stii ? Unde dracului ai fost in tot acest timp ? Aici, in gaura asta de gunoi cu toti retardatii aia plini de droguri si bautura, facand misto de oamenii ca mine? Am incercat sa vorbesc cu cineva, am ajuns in stadiul in care sa postez pe nenorocitul de facebook mare si clar ca imi voi lua zilele iar voi o luati ca pe o gluma ? Pe ce lume traiti ? Cand un om mizerabil ca mine, in ultimul stadiu al disperarii, incearca din rasputeri sa ceara ajutor, voi il luati in ras iar apoi mai aveti si tupeul sa veniti sa ma condamnati ca nu am incercat. Sa va duceti dracului cu totii cu ajutorul vostru !
Doamne, ce naiba a fost cu mine, rasuflu ca un maniac, insa ma simt bine, ca am putut spune cuiva toate astea.


vineri, 3 aprilie 2015

Sundown - 3 -

Desi sunt terifiat de faptul ca voi ajunge in curand acasa, merg tot mai repede, sperand ca drama ce ma asteapta o sa ma faca sa uit de intalnirea noastra. Inima-mi bate tot mai tare si rasuflu ca un nebun cu privirea fixata inainte insa nu acord atentie la nimic in jurul meu.
Ma simt ca un fost drogat ce a luat iarasi o mica doza din lucrul ce il extazia inainte si il trimitea pe culmile fericirii.
Am ajuns in fata usii intr-un final. Imi scutur capul, respir adanc si imi fac curaj sa intru in casa. Pasesc inauntru iar la masa sunt mama si tata ce-si beau cafeaua linistiti.
- Mama, tata, am ajuns, reusesc sa spun cu glasul infundat.
Doar tata isi intoarce privirea spre mine si incep sa respir tot mai sacadat la ce ma asteapta.
- Era si cazul, ai terminat cu joaca de-a victima ? Data viitoare te rugam sa te asiguri ca duci macar treaba asta pana la capat, lasa prosteala si nu ne mai face de ras.
In momentul acela am simtit cum pamantul m-a cuprins si am ramas doar o statuie in fata lor. Doar asta reprezentam, o mana de pamant ce trebuia sa se intoarca de unde a venit.
Nu am reusit sa spun nimic, m-am fortat sa ma misc de-acolo cat mai repede in camera mea.
Ma trantesc in pat si privesc tavanul. Cand naiba am ajuns in iadul asta ? Sunt momente in care te gandesti cat de diferita ar fi fost viata mea daca la momentul cutare lua alta decizie, insa in cazul meu sunt un pic pierdut. Care e momentul care am deraiat tot traseul vietii mele ? A fost o decizie chiar atat de importanta incat am ajuns aici ? 
Multi ar spune ca ca este un motiv pentru fiecare decizie, pentru fiecare schimbare in viata ta. Ca fiecare despartire, fiecare alegere, fiecare schimbare are o cauza anume si ar trebui sa fii fericit cu rezultatul sau.
Ceea ce nimeni nu iti spune, este faptul ca nu orice alegere faci are si un rezultat potrivit pentru tine, este imposibil sa stii la momentul acela ce impact va avea pe viitor, ce traume poate lasa pentru tine insa si pentru alte persoane. Iar in momentul acela de egoism, poti sa comiti un act ce il vei cara cu tine tot restul vietii.
Si ajungi sa te intrebi, ce rost mai are? Oricum am ratat sansa vietii mele de a simti iubirea adevarata, ori de a face un pas important pentru o posibila cariera iar sansele ca acestea sa apara iarasi sunt destul de slabe si nu va fi niciodata acelasi lucru, cum ar fi prima iubire.
Karma, destin, ce naiba este ?
Privesc in jurul meu si ma vad plutind intr-un vartej continuu de monotonie, totul fara culoare, fara sunet, nici macar intuneric sau vreo raza de soare, pur si simplu inghetat in timp.
Inspir adanc si imi pun iar vesnica intrebare, ce naiba fac cu viata mea?
Cum stiu unii oameni incotro sa se indrepte ? E bine sa iti faci un plan pe termen lung si sa lucrezi toata viata la el, cu riscul sa ti-o iei in barba si sa fi fost totul degeaba, sau sa traiesti de pe o zi pe alta, sa faci ce iti taie prin cap si sa nu stii niciodata ce te asteapta peste ani si ani ...
Nu pot sa ma hotarasc, nu pot sa imi dau seama de nimic, nu pot sa gasesc acea scanteie care sa aprinda iar totul pentru mine, sa pot vedea clar dincolo de ceata din jurul meu.
Nu este cel mai sanatos lucru sa nu mai simti nimic, insa este sigur, pentru moment. Caci de fiecare data cand crezi ca ai gasit pe cineva in care poti avea incredere, ca cineva iti intinde o mana de ajutor, primeste o palma peste obraz si ca totul a fost o gluma, de ce o iei asa in serios ?
Ma ridic si privesc pe geam, soarele e pe cale sa apuna, cerul aproape ca arde. Inspir adanc iar in momentul acela stiu ca sunt pe cale sa iau o decizie stupida.
Noapte asta voi iesi afara ca un om superficial si depravat.