Asylum

Noaptea aceasta este animata de mirosul dementei iar aerul plin de mucegai inca imi otraveste plamanii, sunt prins in inchisoarea asta .

   In pamantul de sub mine misuna toti demonii mei iar ferestrele batute in cuie nu lasa nici o raza de speranta sa intre, nu este nici o iesire si ma intreb cum de azilul acesta a devenit locul meu de tihna.

   Degetele imi sangereaza pline de aschii si pamant iar peretii zgariati din jurul meu imi amintesc de cate ori am incercat in zadar …

   Istoria se repeta la nesfarsit iar aceste rani inca sunt vii, imi ard carnea si sufletul dar lectia nu va fi invatata niciodata. Ca printr-o amintire chipul tau apare pretutindeni, ochii tai de unde intunericul insusi izvoraste iar fantomele din jurul meu prind voci.

   Mi-am distrus propria credinta si lumea-mi este zguduita din temelii, imi doresc acum doar ca speranta sa ma abandoneze odata. Imi este teama sa visez in continuare, sa ma intorc acolo unde spiritul imi este macinat si strapuns de rusine, umilinta si dorinta, dorinta de a te strange in brate cu pretul sufletului meu.

   Am fost atat de aproape de sfarsit, mi-am simtit propriul mormant in momentul meu de egoism, cauzat de tradarea mea.

   In aceasta institutie suspin acum, atat de rusinat sa ma mai trezesc dupa atata timp, toata viata am dat gres in incercarea mea de a te proteja. Acum as dori ca tu sa te intorci macar o data, doar ca sa-mi distrugi toata lumea.

   Tot ce mi-am dorit a fost singurul lucru ce nu l-am putut gasi. Crede-ma, am vrut mereu sa repar totul insa nu m-am putut  opri din a distruge pana la temelii.

   Unde sa merg de-acum cand atatea cuvinte au fost nespuse … Voi cara aceasta povara in continuare, stand aici, fara cuvinte iar peretii din jurul meu vor alunga lumina slaba si voi ramane singur, doar cu mine … Voi fi bine, stiind ca undeva  tu traiesti si ai parte de tot ce nu ti-am oferit.

A verse in need

  Uite-ma inca o data aici, pe podeaua uda si rece, langa semineul stins in care carbunii arsi de noi inca fumega. Privesc la cutia muzicala pe care am pastrat-o de la tine, plina de praf si zgarieturi.

  Nu-mi pot muta privirea de pe ea si respir tot mai adanc, este frig in aceasta incapere iar umezeala alunga tot ce inseamna caldura. Pe spatele cutiei este o cheita ruginita si imi fac curaj sa o rasucesc de trei ori …  cortina se strange, razele de luna ilumineaza inca o data superbul spectacol. Melodia blanda inunda camera cu caldura si sentimentul de protectie nu a fost niciodata mai coplesitor.

  Culorile melodiei picteaza totul in jurul meu iar eu ma simt aprins din nou. Totul capata viata in jurul meu , focul din semineu arde din nou cu flacari pasionale iar umbrele-i se joaca pe peretii incalziti din nou.

  Aici, in fata semineului, stam noi doi, in poala ta mi-am odihnit capul si ne-am daruit celuilalt. Ating locul unde stiu ca chipul tau se afla, chipul bland ce-l voi adora mereu  si totul apare in fata mea , din nou, doar noi doi, un singur suflet si o singura suflare.

  Focul trosneste in semineu iar flacarile noastre ne mistuiesc in continuare. Doamne, te pot privi din nou, esti aici cu aceeasi ochi sclipitori …

  Inainte sa te pot apuca de mana, melodia se termina iar totul revine la raceala si umezeala dinainte iar eu sunt in cenusa ce a ramas din noi. Cu ochii plini de lacrimi, caut sa te vad din nou, chiar de m-ar costa tot ce a mai ramas din mine, tot ce mai zace plapand in asteptarea ta. Voi sta aici zambind ca un clovn pana cand spectacolul se va termina iar tot ce se va auzi in continuare va fi acelasi cantec al inimii marete ce tanjeste dupa tine.

  Stiind ca te voi gasi din nou acolo, imi voi petrece restul vietii ascultand aceasta melodie plina de regrete. Intorc inca o data cheia cutiei muzicale si spectacolul incepe iar…. si iar …. si iar ...

Rest calm

Un zmeu pluteste usor pe cerul gri iar el inca viseaza la toate cele ce le-a pierdut candva. Pe acest tarm, copilul meu priveste valurile cum spala stancile iar toate simturile ii sunt rascolite.

A fost un drum lung dragul meu, nu am mai intalnit o inima atat de blanda ca a ta, ai lasat urme adanci in urma si ai sangerat mult insa ai ajuns la capat.

Atatea amintiri dainuiesc inauntrul tau, iti zambesc si te cheama sa revii acasa pentru a potoli furtuna starnita in adancul tau.

Iti amintesti umarul pe care ti-ai odihnit capul, aici unde v-ati jurat eterna iubire? Care este culoarea cantecului vostru? Unde a disparut toata mireasma voastra? Ce ape plang acum lacrimile voastre?

Stiu ca tanjesti dupa vremurile trecute, insa nu doresti credinta sau intelepciune, inocenta e ce inima ta suspina dupa. Ai strigat mereu la ceilalti sa inceteze, sa nu mai spuna ca inteleg cum te simti, prin ce treci tu, cum ar putea cineva sa stie asemenea lucru? Ei iti spun cu totii sa fii tu insuti dar cum poti cand nici tu nu stii cine esti?

Spune-mi, ce-ti doresti tu copilul meu? Comorile de nepretuit din intreaga lume, creaturile de neimaginat sa le intalnesti sau pentru un minut doar sa traiesti, sa mai simti totul pentru care s-a meritat sa plangi si sa razi?

Simte vantul ce te inconjoara pe aceasta stanca si priveste cum fantomele trecutului danseaza langa tine. Uite, acolo este inima ce ai promis sa o iubesti toata viata si chiar de ai vrut sa te ascunzi de ea, i-ai ramas loial cu sufletul, inima ce te-a facut sa crezi in lumea ce ai vrut sa o creezi. Ai vrea sa o strigi sa revina, sa ramana langa tine pana cand totul se va intuneca pentru totdeauna iar linistea e tot ce va domni.

Frumos, atat de timid cum esti, nu-ti pierde niciodata blandetea, mangaie in continuare obrazul pe care l-ai lovit si sterge lacrimile ce le-ai starnit.

Nu mai sta aici, ridica-te si fugi acasa copilul meu, acolo unde toti te asteapta sa te intorci cu drag, le este dor de tine, lasa grijile si joaca-te, nu trebuie sa te temi de nimic, nu-i nici o frica in a visa.

Eu insumi am vrut sa devin un barbat-copil decent insa tot ce a ramas din mine sunt doar oglinzi sparte si fum, am daruit tot ce nu am meritat sa primesc.

Odihneste-te acum si adu-ti aminte …