Sundown - 3 -

Desi sunt terifiat de faptul ca voi ajunge in curand acasa, merg tot mai repede, sperand ca drama ce ma asteapta o sa ma faca sa uit de intalnirea noastra. Inima-mi bate tot mai tare si rasuflu ca un nebun cu privirea fixata inainte insa nu acord atentie la nimic in jurul meu.

Ma simt ca un fost drogat ce a luat iarasi o mica doza din lucrul ce il extazia inainte si il trimitea pe culmile fericirii.

Am ajuns in fata usii intr-un final. Imi scutur capul, respir adanc si imi fac curaj sa intru in casa. Pasesc inauntru iar la masa sunt mama si tata ce-si beau cafeaua linistiti.

- Mama, tata, am ajuns, reusesc sa spun cu glasul infundat.

Doar tata isi intoarce privirea spre mine si incep sa respir tot mai sacadat la ce ma asteapta.

- Era si cazul, ai terminat cu joaca de-a victima ? Data viitoare te rugam sa te asiguri ca duci macar treaba asta pana la capat, lasa prosteala si nu ne mai face de ras.

In momentul acela am simtit cum pamantul m-a cuprins si am ramas doar o statuie in fata lor. Doar asta reprezentam, o mana de pamant ce trebuia sa se intoarca de unde a venit.

Nu am reusit sa spun nimic, m-am fortat sa ma misc de-acolo cat mai repede in camera mea.

Ma trantesc in pat si privesc tavanul. Cand naiba am ajuns in iadul asta ? Sunt momente in care te gandesti cat de diferita ar fi fost viata mea daca la momentul cutare lua alta decizie, insa in cazul meu sunt un pic pierdut. Care e momentul care am deraiat tot traseul vietii mele ? A fost o decizie chiar atat de importanta incat am ajuns aici ? 

Multi ar spune ca ca este un motiv pentru fiecare decizie, pentru fiecare schimbare in viata ta. Ca fiecare despartire, fiecare alegere, fiecare schimbare are o cauza anume si ar trebui sa fii fericit cu rezultatul sau.

Ceea ce nimeni nu iti spune, este faptul ca nu orice alegere faci are si un rezultat potrivit pentru tine, este imposibil sa stii la momentul acela ce impact va avea pe viitor, ce traume poate lasa pentru tine insa si pentru alte persoane. Iar in momentul acela de egoism, poti sa comiti un act ce il vei cara cu tine tot restul vietii.

Si ajungi sa te intrebi, ce rost mai are? Oricum am ratat sansa vietii mele de a simti iubirea adevarata, ori de a face un pas important pentru o posibila cariera iar sansele ca acestea sa apara iarasi sunt destul de slabe si nu va fi niciodata acelasi lucru, cum ar fi prima iubire.

Karma, destin, ce naiba este ?
Privesc in jurul meu si ma vad plutind intr-un vartej continuu de monotonie, totul fara culoare, fara sunet, nici macar intuneric sau vreo raza de soare, pur si simplu inghetat in timp.
Inspir adanc si imi pun iar vesnica intrebare, ce naiba fac cu viata mea?
Cum stiu unii oameni incotro sa se indrepte ? E bine sa iti faci un plan pe termen lung si sa lucrezi toata viata la el, cu riscul sa ti-o iei in barba si sa fi fost totul degeaba, sau sa traiesti de pe o zi pe alta, sa faci ce iti taie prin cap si sa nu stii niciodata ce te asteapta peste ani si ani ...
Nu pot sa ma hotarasc, nu pot sa imi dau seama de nimic, nu pot sa gasesc acea scanteie care sa aprinda iar totul pentru mine, sa pot vedea clar dincolo de ceata din jurul meu.
Nu este cel mai sanatos lucru sa nu mai simti nimic, insa este sigur, pentru moment. Caci de fiecare data cand crezi ca ai gasit pe cineva in care poti avea incredere, ca cineva iti intinde o mana de ajutor, primeste o palma peste obraz si ca totul a fost o gluma, de ce o iei asa in serios ?
Ma ridic si privesc pe geam, soarele e pe cale sa apuna, cerul aproape ca arde. Inspir adanc iar in momentul acela stiu ca sunt pe cale sa iau o decizie stupida.
Noapte asta voi iesi afara ca un om superficial si depravat.