miercuri, 8 aprilie 2015

Unleashed - 4 -

Nimic nu ma poate pregati pentru ce se va intampla in noaptea asta. Cu mintea goala de ganduri, intru in primul club ce il gasesc doar pentru a uita pentru o noapte de tot.
Muzica asurzitoare, aerul intoxicant, mirosul de alcool si de transpiratie ... Ajung cinci minute pentru a ameti si a intra in atmosfera din locul acesta. Incerc sa imi fac loc printre oamenii ce danseaza frenetici, fara pic de control.
Dupa ceva efort depus, cateva coate date in stanga si in dreapta, ajung la bar unde comand pahar dupa pahar de vodka, nu are rost sa pierd timpul prea mult, trebuie sa imi amortesc creierul repede, altfel o sa plec cat mai curand din locul asta, realizand ce idee absurda a fost sa vin aici in primul rand.
Ah, arde, cat de tare arde alcoolul asta nenorocit. Nu ezit prea mult si mai torn un pahar pe gat si simt cum imi amortesc buzele, gura, gatul. Bun, isi face efectul dorit, in curand voi amorti cu totul.
Privind in gol la multimea dezlantuita, simt cum o mana ma ia de gat si o voce cum imi urla in ureche:
- Prietene, ce faci aici ? De cand nu ne-am mai vazut !
Privesc surprins in stanga mea si il vad pe un vechi amic ce abia se tine pe picioare de beat ce este, cum ranjeste stupid la mine
Strang mainile cu el si afisez si eu un zambet la fel de tamp ca al lui.
- Salutare omule. Bine, am venit sa ma distrez un pic, tu ce cauti aici ? Deja vad ca te distrezi.
- Da, este ziua unui coleg de munca. Daca ai venit sa te distrezi, ai venit la locul potrivit. Hai, vino incoace cu noi.
Fara timp sa protestez, sunt tras de el spre multimea ce ne inghite pe amandoi. Slava domnului ca nu mi-a dat drumul la mana si a continuat sa ma traga spre el, altfel jur ca as fi murit sufocat printre toti acei oameni.
Ajungem la o masa plina de oameni ce stau jumatate lesinati pe canapea.
Dupa cateva minute de introduceri inutile, cred ca am auzit doar 2-3 nume si alea sigur gresit iar lor nu le-au pasat sa auda cum ma numesc, sunt asezat langa ei.
In ce naibii m-am bagat, habar nu am ce vorbesc astia, fumeaza ca turcii si glumesc pe cele mai cretine subiecte.
Incerc sa inspir adanc insa tusesc imediat, firar cu locul asta. Iar apoi simt cum simturile imi amortesc, totul incepe sa se invarta usor in jurul meu, gura imi amorteste complet si deodata glumele lor incep sa mi se para amuzante.
- Apropo prietene, a fost buna gluma aia postata pe facebook ca te sinucizi, ne-am amuzat cu totii pe treaba asta.
Pe moment nu realizez de unde s-a auzit asta insa ma uit in stanga mea si il vad pe amicul meu ranjind ca un idiot.
- Da, a fost una buna, iti dai seama ce ar fi fost daca chiar as fi facut treaba asta? raspund eu in speranta ca poate renunta la subiectul asta.
- Haha, numai un pampalau si-ar pune capat zilelor, un fraier si o mizerie ce face umbra degeaba pamantului.
- Asa e, reusesc sa spun sec.
Aerul fierbinte ma sufoaca si sunt plin de transpiratie, trebuie sa ies afara. Abia reusesc sa ma ridic si sa imi gasesc un echilibru si cu chiu cu vai reusesc sa imi fac loc pana afara.
Ma rezem de perete si privesc sus insa nimic, nici o stea, asta-i partea proasta cu orasele bine iluminate.
Intrun final pot respira adanc si privesc in jur la toti oamenii din jurul meu. Toti vin aici ori pentru a uita de o zi de stres la munca, ori pentru a uita cu totul de ei. Alcool, droguri, sex, orice pentru a uita pentru cateva momente cat de mizerabila e viata lor.
Atunci cum naibii se face ca in cazul meu nu functioneaza? De ce sunt inca atat de lucid ? 
- De ce ai plecat ma ? Ai pierdut atatea glume bune !
Deja stiu de unde se aude iar vocea asta nesuferita.
- A trebuit doar sa iau putin aer, simteam ca ma sufoc acolo.
- Hai sa mergem inapoi, a adus un amic de-al meu ceva bun de fumat, si ma apuca de bratul abia bandajat. Simt o durere ascutita pe tot latul bratului si il lovesc pentru a-mi da drumul.
Imi apuc bratul pentru a-mi calma durerea si apoi am vazut momentul realizarii pe chipul lui.
- Tu chiar ai incercat sa te sinucizi ma ? Ce naiba e in capul tau ? Stiu ca e greu uneori, cu viata, cu familia, cu iubita dar nu faci dinastea, vii sa vorbesti cu prietenii tai !
Tonul lui condamnator a fost ultimul lucru care imi lipsea in seara aia.
- Stii ? Cum naiba ai putea sa stii ? Unde dracului ai fost in tot acest timp ? Aici, in gaura asta de gunoi cu toti retardatii aia plini de droguri si bautura, facand misto de oamenii ca mine? Am incercat sa vorbesc cu cineva, am ajuns in stadiul in care sa postez pe nenorocitul de facebook mare si clar ca imi voi lua zilele iar voi o luati ca pe o gluma ? Pe ce lume traiti ? Cand un om mizerabil ca mine, in ultimul stadiu al disperarii, incearca din rasputeri sa ceara ajutor, voi il luati in ras iar apoi mai aveti si tupeul sa veniti sa ma condamnati ca nu am incercat. Sa va duceti dracului cu totii cu ajutorul vostru !
Doamne, ce naiba a fost cu mine, rasuflu ca un maniac, insa ma simt bine, ca am putut spune cuiva toate astea.


Niciun comentariu: